Dragostea de Tată,

Privesc natura,cu frumuseţea s-a plăpândă,
Şi razele de soare ,ce strălucesc azi peste noi,
Se vede-ntoate,iubirea-Ţi Ta cea blândă,
Ai pus cu dor ,să curgă izvoarele şuvoi.

Zăresc în zori dimineţii Tale ,norii,
Care i-ai lăsat de-aşternut câmpia,
Şi soarele să încălzeasca pomii,
Ce-s plini de floare,acoperându-Ţi glia.

Ascult cu dor ,cum păsările ciripesc ,
Vestind ,căci primăvasa deja a sosit,
Lăsând pe aripile lor,zborul ceresc,
O iubire divină,prin trilul lor vestit.

Privesc cuprinsă de iubire floarea,
Care-şi răsfaţă frumuseţea-i clară,
Printre culori atât de fermecătoare,
Care trezeşte-o rază ce te înfioară !

E Raza Sfântă ,ce ne-a coperă pe noi,
Cea care ne umple cu speranţe viaţa,
Şi ne ridică către cerul plin de nori,
Ca Să-L simţim, să ne mărim „ CREDINŢA” !

Dragostea Lui e pretutindeni de priveşti,
Şi de asculţi ,tot ce se mişcă-n jurul tău,
E fericit,că poate totul dărui,de-L primeşti,
În viaţa ta,pe Tatăl nostru „DUMNEZEU”


AMIN !